bóiște f. (vsl. boĭište, loc de luptă. V. boĭnic). Azĭ (și zbóiște). Vest. Loc de joc saŭ de zburdat p. boi, lupi, zîne (rev. I Cgr. 9, 186). Bătaĭe, depunerea icrelor (la pești). A bate boiște, a se împărechea (peștiĭ). Nord. Boiștean.