BOLTĂ (pl. -ți) sf. 1 💒 Zidărie sau construcțiune de piatră ori de fier în formă de arc (🖼 534): Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici (EMIN.) ¶ 2 Pr. anal. Ceea ce seamănă cu o boltă: bolta cerului, bolta cerească, toată partea cerului pe care o vedem de-asupra noastră: bolțile pădurilor parcă vorbesc și ele (VLAH.); ~ de verdeață (🖼 535): cîntau privighetorile prin bolțile de verdeață ale grădinii (GRL.): ~ de viță, construcție de lemn sau de fier, în formă de arc, pentru sprijinirea viței ¶ 3 Trans. Prăvălie (la început așezată într’o încăpere boltită), dugheană: va veni vremea cînd va fi în tot satul ~ (RET.) ¶ 4 Olten. Prăvălie de ocazie instalată într’un bîlciu sub un acoperemînt de pînză sau într’un cort [srb. blg. bolta < it.; comp. și ung. bolt].