Definiția cu ID-ul 1267668:
Explicative DEX
bontănitură s.f. (reg.) Bocănitură, ciocănitură. Copiii, auzind bontănitura..., credeau... că acolo se află tata lor,făcînd lemne (POP.). • pl. -i. /bontăni + (i)tură.
bontănitură s.f. (reg.) Bocănitură, ciocănitură. Copiii, auzind bontănitura..., credeau... că acolo se află tata lor,făcînd lemne (POP.). • pl. -i. /bontăni + (i)tură.