Definiția cu ID-ul 1337876:
Explicative DEX
❍BONTĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a bontăni și rezultatul acestei acțiuni, ciocănit(ură), bocănit(ură): copiii, auzind tot una bontănitura aceea, socoteau că-i tata lor acolo (SB.).
❍BONTĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a bontăni și rezultatul acestei acțiuni, ciocănit(ură), bocănit(ură): copiii, auzind tot una bontănitura aceea, socoteau că-i tata lor acolo (SB.).