BORANGIC, (2) borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. Perina de cap era îmbrăcată cu pînză de borangic. ISPIRESCU, L. 251. Trîmbele de borangic nețesute. ODOBESCU, S. I 95. Suie mîndra pe colnic Răsucind la borangic, Și pe fus n-a pus nimic. TEODORESCU, P. P. 278. ◊ Țesătură făcută din acest fir. Nevasta învățătorului, într-o fustă cenușie... și cu o bluză de borangic... sări în picioare. DUMITRIU, B. F. 142. Purta o cămașă așa, albă, lungă – trebuie să fi fost borangic. GALAN, Z. R. 161. 2. (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic. Și bunica și nepoata erau îmbrăcate cu țesături ușoare de casă, borangicuri albe și gălbii, linuri înflorite măiestru și subțire țesute. SADOVEANU, O. I 69. ◊ (Poetic) Întîi fu un susur de bură, Apoi o pripire de picuri – Urzire zorită și deasă De lungi, argintii borangicuri. TOMA, C. V. 105. -Variante: burangic (CREANGĂ, A. 48), burancic (NEGRUZZI, S. I 300), burungic (NEGRUZZI, S. I 107) s. n.