BOT (pl. -turi) sn. 1 🐒 Partea anterioară a capului la cele mai multe mamifere cuprinzînd nasul și gura (🖼 547); (a bea) la ~ul calului, (a goli) cel din urmă pahar înainte de plecare ¶ 2 ‼ 🐦 Ciocul păsărilor mari ¶ 3 familiar pop. (în batjocură) Gura omului; proverb: a se șterge sau a se linge pe ~ de ceva, a-și lua nădejdea de a mai căpăta un lucru, a fi silit să renunțe la ceva; familiar: a se linge (sau a se pupa) în ~ cu cineva, a fi prieten intim cu cineva; a linge (sau a pupa) în ~ pe cineva, a-l linguși; proverb: te pupă în ~ și-ți ia din pungă tot; a unge ~ul cuiva, a-l mitui; a închide ~ul cuiva, a-l sili să tacă; a da cuiva peste ~, a înfrunta pe cineva, a răspunde cuiva care s’a obrăznicit, în așa fel încît să rămîie de rușine; a da (sau a pica) în ~, a cădea cu fața la pămînt (de oboseală, etc.), a nu mai putea răzbi cu lucrul; asta nu e de ~ul tău, asta nu e de seama ta, nu se potrivește pentru unul ca tine; a pune pe cineva cu ~ul pe labe, a face să-și plece capul rușinat, a-l sili să se supună; a pune ~ul pe labe, a-și pleca capul rușinat, a se supune; a-și vîrî (sau a-și băga) ~ul în toate (celea), a se amesteca nechemat în trebile altora ¶ 4 Pr. anal. Capătul, vîrful, partea anterioară a unui lucru ce prezintă oare-care asemănare cu un bot de animal, sau cu un cioc de pasăre: ~ul cizmei; ~ul condeiului; ~ul locomotivei, etc.; cizme galbene de meșină cu ~ul ascuțit (I.-GH.); deodată răsări, din trestii, ~ul unei luntri (SAD.).