brăcinar s.n. 1 Șiret sau sfoară care se bagă în îndoitura de sus a izmenelor, a ițarilor etc. și se strînge în jurul mijlocului. Copil cu brăcinar de sfoară (D. ZAMF.). ◊ Expr. A-i țîțîi (cuiva) brăcinarul v. țîțîi. 2 Vergea de oțel care leagă coamele plugului pentru a le întări. • pl. -e. și (reg.) brăcirar s.n. /brăcină + -ar.