BRĂDET, brădeturi, s. n. Pădure de brazi. La dreapta și la stînga, văi adînci, din care se ridicau aproape zidurile munților și brădeturile negre. SADOVEANU, O. V 444. Pădurea și-a ciștigat încet-încet tăcerea și, cînd mișcările s-au împuținai cu totul, s-a auzit fiorul vîntului în vîrful brădetului. SADOVEANU, F. J. 742. Iat-o! Plină despre munte lese luna din brădet Și se-nalță-ncet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. 1 48.