Definiția cu ID-ul 1139626:
Regionalisme / arhaisme
BREHĂU s. m. (Mold.) Cîine care latră. Pre dulăi și pre cotei și pre alalți brehăi, pre toți la un loc afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: brehăi + suf. -ău. Vezi și brehăi, brehăit, brehăitură. substantiv masculin