BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fîșii de elastic, pînză sau piele, care se trec peste umeri, prinzîndu-se în față și în spate de pantaloni spre a-i ține ridicați. 2. Fîșie de pînză, mătase, panglică etc. cu care sînt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte fără mîneci, spre a le susține pe umeri. – Fr. bretelles.