BRICHETĂ s.f. 1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].