bruj, bruji, (bruș), s.m. – (reg.) 1. Bulgăre de pământ (ALRRM, 1973: 786). 2. Bulgăre de zăpadă (ALRRM, 1973: 667). 3. Cocoloș: „Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-on bruj de lut” (Bilțiu, 1990: 449). ♦ (onom.) Bruj, Bruja, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. bruš (MDA, NDU).