Definiția cu ID-ul 538149:
Explicative DEX
BRÎNZĂ, (2) brînzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanți sintetici. Frate, frate, dar brînza-i pe bani (= în afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Brînză bună în burduf de cîine, se spune despre un om plin de calități, care însă nu le folosește în scopuri bune. A nu face nici o brînză = a nu face, a nu isprăvi nimic; a nu fi bun de nimic. (Ducă-se, du-te etc.) opt cu a brînzei sau opt (și) cu a brînzei nouă, se zice cînd scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de brînză (1).