BUDĂIU, BUDÎIU (pl. -ie) sn. Mold. Bucov. Trans.1 Vas de doage de forma unui con trunchiat în care se păstrează diferite lăptării sau în care se alege untul: căruțele Moților care duc cofe și budăie (IRG.) ¶ 2 Trunchiu scobit întrebuințat în loc de ghizduri la o fîntînă [ung. bödöny].