BUF¹ interj. Imită sunetul înfundat produs de o cădere la pămînt, de izbirea cu putere de un obiect tare sau de o descărcătură de armă de foc: și cum ospăta el, buf! cade fără sine în groapa cu jăratic (CRG.); aruncă... burduful jos și prinde a-l îmblăti cu bîta: buf! buf! (RET.).