Definiția cu ID-ul 1339073:
Explicative DEX
BUIMĂCI (-ăcesc) l. vb. tr. A ameți, a zăpăci, a năuci: mă buimăcise vuetul trenurilor (GRIG.). II. vb. refl. A deveni buimac, a ameți, a se zăpăci: portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.).
BUIMĂCI (-ăcesc) l. vb. tr. A ameți, a zăpăci, a năuci: mă buimăcise vuetul trenurilor (GRIG.). II. vb. refl. A deveni buimac, a ameți, a se zăpăci: portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.).