Definiția cu ID-ul 574630:
Explicative DEX
bungét n., pl. urĭ și e (alb. bunk, art. bungu, stejar). Pădure foarte deasă, desiș: s’a dus până ce s’a pierdut pin bungeturile din marginea păduriĭ (Sadov. VR. 1906, 10, 487), în marginea poieniĭ, ĭeșit din bunget (tot el, Univ. 19 April 1913, 1, 8). V. sihlă.