BORANGIC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangic s. n.] – Din tc. bürüncük.

borangic sn [At: (a. 1761) DOC., ap. ȘIO / V: (înv) bur~, burangiuc, burun~, burungiuc, ~gin, boronciiuc, ~runciuc / Pl: ~uri / E: tc bürüncuk] 1 Fir de mătase depănat de pe gogoșile opărite ale viermilor de mătase. 2 Țesătură din borangic (1), făcută în casă. 3 (Pop; îs) Trăsură de ~ Borangic rezultat dintr-o strachină de gogoși, înainte de a fi făcut scul. 4 (Îe) A se alege ~ul (de ceva) A se alege alege praful de ceva. 5 (Pop; îs) Gândac de - Vierme de mătase. 6 (Lpl) Diferite feluri de țesături de borangic (1). 7 (Bot) Tortițel.

borangic s.n. 1 (text.) Fir de mătase, obținut din gogoșile viermilor de mătase. Pînză de borangic (ISP.). 2 Țesătură fină obținută din acest fir, în industria casnică. Bluză de borangic. ♦ (la pl.) Diferite feluri de țesături de borangic. Erau îmbrăcate în borangicuri albe (SADOV.). 3 (bot.) Tortițel (Cuscuta epithymum și europaea). • pl. -uri. și (înv., pop.) burangic, burungic s.n. /<tc. bürüncük.

BORANGIC (pl. -icuri) sn. 1 Fir de mătase depănat de pe gogoșile viermilor de mătase: femei înalte... întind pe rășchitor firele galbene de ~ (VLAH.) ¶ 2 ⛓ Țesătură subțire lucrată cu aceste fire: sărise din plapomă numai în papuci și în cămașă de ~ (I.-GH.) ¶ 2 🌿= TORȚEL. [tc. burunǧuk].

BORANGIC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangic s. n.] – Din tc. bürüncük.

BORANGIC, (2) borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. Perina de cap era îmbrăcată cu pînză de borangic. ISPIRESCU, L. 251. Trîmbele de borangic nețesute. ODOBESCU, S. I 95. Suie mîndra pe colnic Răsucind la borangic, Și pe fus n-a pus nimic. TEODORESCU, P. P. 278. ◊ Țesătură făcută din acest fir. Nevasta învățătorului, într-o fustă cenușie... și cu o bluză de borangic... sări în picioare. DUMITRIU, B. F. 142. Purta o cămașă așa, albă, lungă – trebuie să fi fost borangic. GALAN, Z. R. 161. 2. (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic. Și bunica și nepoata erau îmbrăcate cu țesături ușoare de casă, borangicuri albe și gălbii, linuri înflorite măiestru și subțire țesute. SADOVEANU, O. I 69. ◊ (Poetic) Întîi fu un susur de bură, Apoi o pripire de picuri – Urzire zorită și deasă De lungi, argintii borangicuri. TOMA, C. V. 105. -Variante: burangic (CREANGĂ, A. 48), burancic (NEGRUZZI, S. I 300), burungic (NEGRUZZI, S. I 107) s. n.

BORANGIC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. ♦ Țesătură făcută din acest fir. 2. (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangic s. n.] – Tc. bürüncük.

BORANGIC ~uri n. 1) Fir de mătase naturală, obținut din gogoșile viermilor-de-mătase. 2) Pânză țesută din asemenea fir, folosită pentru confecționarea fețelor de masă, a cuverturilor și a obiectelor de îmbrăcăminte ușoară. 3) la pl. Varietăți ale unei astfel de pânze. /<turc. bürüncük

borangic n. 1. mătase toarsă de țărance din firele gogoșilor: trâmbele de borangic nețesute OD.; 2. pânză transparentă, fină și gălbuie, pentru cămăși si broboade: primeneli de borangic și de filaliu OD.; 3. plantă parazită ce s’alipește de cotorul trifoiului (Cuscuta europoea). [Mold. burungiuc = turc. BURUNDJUK].

borangíc și (nord) bu- n., pl. urĭ (turc. burunğuk, borüngük și bürünğuk, stofă fină, văl). Matasă lucrată în casă, matasă toarsă de țărance. – Și burungic și -ngĭuc.

borangin sn vz borangic

boronciiuc sn vz borangic

borunciuc sn vz borangic

burancic sn vz borangic

burangic sn vz borangic

buranginc sn vz borangic

burangiuc sn vz borangic

burunciuc sn vz borangic

burungic sn vz borangic

burungiuc sn vz borangic corectat(ă)

burangic s.n. v. borangic.

burungic s.n. v. borangic.

BURANGIC = BORANGIC.

BURUNCIUC, BURUNGI(U)C = BORANGIC.

BURANCIC s. n. v. borangic.

BURUNGIC s. n. v. borangic.

burungiuc n. Mold. V. borangic.

burangíc V. borangic.

burungíc și -gĭúc V. borangic.

borangic (reg.) s. n., (feluri; piese) pl. borangicuri

borangic s. n., pl. borangicuri

borangic s. n., pl. borangicuri

borangic (borangicuri), s. n. – 1. Mătase ecru. – 2. Plantă, Cuscuta epithymum. – Var. burangi(u)c, burungi(u)c, bornaci(u)c. Mr. birungică. Tc. bürüncük (Roesler 590; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 367; Ronzevalle 52); cf. bg. bĭurĭunğik, sb. burunğik.

BORANGIC s. v. cuscută, torțel.

borangic s. v. CUSCUTĂ. TORȚEL.