burlac¹ s.m. (pop.; fam.) 1 Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, (fam.) becher. O grădină de flori cultivată de medicul-șef un burlac filozof în felul lui (CA. PETR.). 2 Bărbat văduv. • pl. -ci. /<rus., ucr. бурлак „lucrător cu ziua pe corăbii”.