buruienos, -oasă adj. (despre locuri, terenuri) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori (IONESCU). ♦ Fig. (despre stil, vorbire) Stufos, încîlcit; liber, neîngrijit; vulgar. A scris un roman cam buruienos. ∆ (adv.) Vorbește buruienos. • sil. -ru-ie-. pl. -oși, -oase. /buruiană + -os.