BUZĂ (pl. -ze) sf. 1 🫀 Fie-care din cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoper dinții (la om și la animale): buza de jos, foarte groasă, îi atîrnă leneșă și supărată VLAH.; un balaur, cu o ~ în cer și cu alta în pămînt ISP.; a săruta pe buze; proverb: (a rămînea, a lăsa, a se întoarce, etc.) cu buzele umflate, amăgit în așteptarea sa, păcălit, plouat; – a bate (sau a da) din (sau în) buze. a fluiera a pagubă, a îndura o pagubă ireparabilă; – a-i crăpa (sau a-i scăpăra) buza de (sau după) ceva, a avea mare nevoie de ceva; – a se șterge (sau a se linge) pe buze, a se șterge pe bot, a-și lua nădejdea de a căpăta un lucru; – a-și mușca buzele (de necaz, de ciudă) ¶ 2 Pr. anal. 🩺 Marginea unei răni ¶ 3 Pr. anal. Marginea unei țevi sau unui vas circular: ne lungiserăm pe iarbă, așteptînd ca rațele să vie la buza puștii ALECS.; pururea în buza tunului NEGR.; zărea ulcica, plină pînă’n buze cu vin roșu DLVR.; buza paharului; buza clopotului ¶ 4 🌐 Marginea de deasupra a unui deal sau a unui pisc de munte ¶ 5 Ascuțișul unui instrument de tăiat: trăgea cu gresia pe buza coasei CAR..