BUĂRA vb. (Mold.) A ține coarnele gala de atac. (Fig.) Condeiele mai ascuțite decît sulele și mai lungi decît sulițele asupră-le-și buărează. CANTEMIR, HR. ♦ A ciuli urechile. Căci armăsariul, coada pre spinare rădicîndu-și și urechile înainte buărîndu-și, … toată herghelia … ocolea. CI, 98-99. Etimologie: buăr + suf. -a. Vezi și bour, buărat. verb