BUȘI (-șesc) I. vb. tr. A lovi cu pumnii pe cineva, a ghionti; a îmbrînci; a izbi pe cineva cu putere de ceva: vrei să te bușească cei nandralăi prin omăt? CRG. II. vb. refl. 1 A se ghionti, a se lovi cu pumnii ¶ 2 A se izbi: rătăciră pe ape și pe mări bușindu-se de stînci FLOR. [buș; comp. însă blg. bušŭ, srb. slov. bušiti „a lovi cu pumnul, a izbi”].<br />