BÎLTÎCÎI, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.