BĂTEALĂ, băteli, s. f. 1. (În opoziție cu urzeală) Firele de tort care se introduc transversal, cu ajutorul suveicii, în urzitura pînzei și se bat cu vatalele; bătătură. 2. (În expr.) A sta băteală cuiva (sau, mai ales, pe capul cuiva) = a se ține de capul cuiva, a-i bate capul. Le-a stat băteală bieților moșnegi s-o mărite. CONTEMPORANUL, V 100.