BĂTĂLĂU (pl. -lăie, -laie, ‼ -lăuri) sn. 1 Maiul, lopățica cu care spălătoresele bat rufele, cînd le spală: fu cumplit bătută... cu bătălăuri de multe ori (DOS.); ¶ 2 Mold. Pilug, pisălog, băț scurt și gros cu care se pisează ceva: căței de usturoiu pisați într’o scafă cu ~l (ȘEZ.) ¶ 3 ❍Trans. Ciocan mai mare (de lemn) (VIC.) ¶ 4 pl. Mold. 🚜 Cele două unelte ale cosașului, batca și ciocanul, care slujesc la ascuțitul coasei.