CÎȘTiG, cîștiguri, s. n. Folos sau profit material rezultat de pe urma unei îndeletniciri, în special de pe urma unei afaceri (cu caracter de speculă sau de exploatare) sau obținut la un joc de noroc, prin tragere la sorti etc. ♦ Expr. A fi în cîștig (asupra cuiva) = a avea un avantaj (față de cineva). A avea cîștig de cauză = a obține o victorie asupra cuiva. – Postverbal al lui cîștiga.