CÎNTĂRI (-resc) I. vb. tr. 1 A trage la cîntar, a determina cu cîntarul greutatea unui lucru ¶ 2 Ⓕ A cumpăni: ~ o părere; a-și ~ vorbele, a vorbi cu băgare de seamă, gîndindu-se la urmări ¶ 3 Ⓕ A da cu măsură, cu economie: nu era om să-și cîntărească dărnicia în asemenea momente (GN.) ¶ 4 Ⓕ A prețui, a judeca valoarea unei persoane: a cîntărit și a observat pe toți oamenii de afaceri (VLAH.). II. vb. intr. A avea o greutate oarecare: lada cîntărește 20 de kgr. III. vb. refl. A-și lua la cîntar greutatea corpului: e obiceiu ca la sf. Gheorghe lumea să se cîntărească.