CĂLUȘAR, ❍CĂLUȘER sm., mai adesea CĂLUȘARI, O CĂLUȘERI. pl. Ceată de (7, 9 sau 11) flăcăi cari, împodobiți frumos și cu clopoței la picioare, umblă din loc în loc, în preajma Rusaliilor, executînd dansuri tradiționale s’au găsit oameni, si să le dea Dumnezeu bine, care au făcut să se joace în saloane călușarii ISP.; M’a făcut maica ’n coșer, Să fiu puiu de călușer IK. -BRS..