CAMARILĂ, camarile, s. f. Grup de favoriți ai unui suveran, care influențează politica statului în interes personal. – Din fr. camarilla.

camarilă sf [At: CONTEMPORANUL, nr. 121, 14/11 / Pl: ~le / E: fr camarilla] Curteni din anturajul unui rege sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal.

*CAMARILĂ (pl. -ile) sf. Ceată de curteni la curtea unui suveran cari influențează toate actele lui [fr. < sp.].

CAMARILĂ, camarile, s. f. Curteni din anturajul unui rege sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr. camarilla.

CAMARILĂ, camarile, s. f. (În regimurile monarhice) Clică de curteni influenți care determină, în interese personale, actele suveranului și treburile statului. După 23 August 1944 toate forțele reacțiunii s-au grupat în jurul regelui. Palatul său s-a transformat în oficiu de spionaj și club, unde el [regele], camarila și partidele istorice, cu ajutorul agenților americani și englezi, urzeau comploturi împotriva statului și poporului romîn. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2546.

CAMARILĂ, camarile, s. f. Clică de curteni care influențează, din interese personale, actele suveranului și treburile statului. – Fr. camarilla.

CAMARILĂ s.f. Clică de curteni care influențează, din interes personal, actele unui suveran. [< sp., fr. camarilla].

CAMARILĂ s. f. clică de curteni care influențează, din interes personal, hotărârile unui suveran. (< fr., sp. camarilla)

CAMARILĂ ~e f. înv. Grup de favoriți din anturajul unui rege care influențau în interes personal politica statului. /<fr. camarilla

camarilă f. coterie influentă la Curtea unui Domn, guvern ocult de favoriți.

*camarílă f., pl. e (fr. camarilla, cuv. sp. care înseamnă „cameră mică”, adică „ceată de curtizanĭ influențĭ”, cum era în Spania). Gașcă influentă pe lîngă un suveran, un ministru ș. a. V. cărdășie.

CAMARILĂ, camarile, s. f. Grup de curteni din anturajul unui suveran sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr., sp. camarilla (< camara „cameră”), „cabinet particular al regelui”.

camarilă s. f., g.-d. art. camarilei; pl. camarile

camarilă s. f., g.-d. art. camarilei; pl. camarile

camarilă s. f., g.-d. art. camarilei; pl. camarile