CAMARILĂ, camarile, s. f. (În regimurile monarhice) Clică de curteni influenți care determină, în interese personale, actele suveranului și treburile statului. După 23 August 1944 toate forțele reacțiunii s-au grupat în jurul regelui. Palatul său s-a transformat în oficiu de spionaj și club, unde el [regele], camarila și partidele istorice, cu ajutorul agenților americani și englezi, urzeau comploturi împotriva statului și poporului romîn. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2546.