CANON (pl. -oane) sn. 1 ⛪ Regulă, hotărîre dată de un sobor cu privire la credință ¶ 2 ⛪ Troparele așezate și împărțite în mai multe stări sau pesne, ce se cîntă sau se citesc dimineața, în biserică, spre lauda sfîntului zilei; de aci. Fig. familiar cîntec, glas: baba începe duios după ~ul ei: faceți-vă milă și pomană CAR. ¶ 3 ⛪ Pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea greșelilor, pentru călcarea datoriilor preoțești, etc.: Dă-mi un ~, cum îți place, și eu să mă pocăesc PANN. ¶ 4 Fig. Chin, tortură, grea suferință morală: era ... pătruns de gîndul că viața omenească e un canon SAD. [gr.biz.].