CANĂ (pl. cane, căni) sf. Vas de pămînt, de porțelan, de sticlă sau de metal, larg la gură, cu toartă, în care se ține apă sau cu care se scoate vin, rachiu, etc. din butoiu (🖼 792): porunci ... să i se dea cîte un sfert de pîine și cîte o ~ de apă pe zi ISP. [srb. < germ.].