cap Dicționarele noastre, la cuvîntul cap, introduc expresia pe cap de (de exemplu venitul repartizat pe cap de locuitor, douăzeci de litri de lapte pe cap de vacăT etc.), fără să amintească în nici un fel că această expresie e cunoscută și în alte limbi : bg. доход на глава от населението, rus. пого ловъе скота, gr. ἑϰατò ϰεφάλια πρόβατα, magh. före eső rész, germ. je. Kopf, fr. un dîner à tant par têtes, un troupeau de cent têtes, it. per testa etc. Se pune întrebarea dacă expresia romînească nu e împrumutată dintr-una sau din mai multe dintre aceste limbi. Evident că această ipoteză este imposibil de eliminat, dacă ținem seamă de faptul că avem adesea de-a face cu traduceri. Cred că nici cealaltă ipoteză, adică nașterea în mod independent în romînește, nu poate fi eliminată. Folosim expresia, sau cel puțin am folosit-o la început, numai acolo unde se face o numărătoare și este clar că în această situație partea corpului care se impune în primul rînd vederii este capul, atît la oameni, cît și la animalele pe care le crește omul. Contribuția romînească devine evidentă cînd ajungem la formula în care cap este reprezentat prin căciulă : cît vine de căciulă ? Se poate spune, într-adevăr, că mai mult încă decît capul, atrage atenția căciula. De observat însă că dicționarele noastre nu inserează acest înțeles, foarte răspîndit al cuvîntului căciulă.