CARABAN sm., 🐙 1 Gîndac castaniu, cu un corn mare pe cap, care trăește prin surcelele putrede din apropierea tăbăcăriilor; numit și „dubălar(iu)”, „băligar(iu)-cu-corn”, „forfecar”, etc. (Oryctes nasicomis) (🖼 884); femeiușca numită CARABANĂ, n’are corn pe cap (🖼 885) ¶ 2 = RĂDAȘCĂ [comp. alb. karabište „forfecar”].