CATAPETEASMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Despărțitură, împodobită cu icoane, dintre altar și restul bisericii. Catapeteasma sclipea din zecile ei de icoane înșiruite și îmbrăcate în alamă sau suflate cu aur și argint. DUMITRIU, B. F. 137. Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare. EMINESCU, O. I 95. ◊ Fig. A sărit în așchii răsăritul, Zările și-au spart catapeteasma. BENIUC, V. 41. Catapeteasma lumii în adînc s-au înnegrit. Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit. EMINESCU, O. I 133.