CATAPETEAZMĂ, CATAPITEAZMĂ (pl. -ezme) sf. ⛪ 1 Perdea (în templul din Ierusalim) atîrnată dinaintea Sfintei Sfintelor: și catapeteasma bisericii să rupse în doo de sus pînă jos BIBL. ¶ 2 Iconostas, tîmplă (🖼 969): înlăuntrul acestei biserici cu frumoasa-i catapiteazmă ce pare o horbotă de marmură VLAH. [ngr. κατάπετάσμα].