CAZMA (pl. -male) sf. 1 Un fel de lopată de fier, cu coada de lemn, care servește la săpat șanțuri, etc. (Mold. „hîrleț”) (🖼 1010): numai din două cazmale, scoase cîteva cărămizi, cît putea omul să intre (ISP.) ¶ 2 Mold. Tîrnăcop: unii tăiau ghiata cu cazmalele (CRG.) [tc.].