CEALMA, cealmale, s. f. (Învechit) Turban, Un chip lung, uscat, cadaveric, cu o legătură la cap ca o cealma. D. ZAMFIRESCU, R. 271. Mai departe se ridică o cafinea grecească plină de fesuri mari, de fustanele, de figuri serioase cu barbe lungi, de capete cu cealmale. ALECSANDRI, C. 104. Capetele Cu cealmale, Trupurile Cu pistoale. TEODORESCU, P. P. 548.