CEATLĂU¹, CETLĂU (pl. -lae, -lăe) sn. 1 Băț, bucată de lemn peste care se pune o sfoară sau o frînghie care apoi se răsucește spre a struni, a strînge sau a stoarce ceva (🖼 1033) ¶ 2 Prăjină de care se leagă un al doilea cal (la un car): Miu s’a aruncat pe calul din cetlău (DLVR.) ¶ 3 Funie cu care se strunește proțapul de sanie [ung. csatló].