CEATĂ (pl. cete) sf. 1 Un număr oare-care de oameni strînși la un loc și urmărind același scop: o ~ de haiduci; cete, cete, în grupuri: oamenii umblau cete cete prin cetate, ca în zi de sărbătoare (ISP.) ¶ 2 pr. ext. Cetele cerești, de îngeri, îngerii: Cu sfînta armonie a cetelor de îngeri (ALECS.) ¶ 3 ‼ Haită (vorb. de animale): o ~ de lupi [vsl. četa].