CEAȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., de formă rotundă, de obicei cu toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte, apă etc). Se sculă binișor, cu ceașca în mînă, și veni lîngă ea. D. ZAMFIRESCU, R. 166. I s-a dat o ceașcă de aur plină cu vin roș. ȘEZ. IV 14. ♦ (Adesea cu o determinare introdusă prin prep. «de») Conținutul unei cești. A bea o ceașcă de ceai. ◊ Domnilor, nu poftiți o ceașcă de ceai? ALECSANDRI, T. 1708. modificată