CELA I. adj. și pron. dem. (f. ceea; pl. m. cela; f. celea; -gen. dat.-sg. m. celuia, f. celeia; pl. m. f. celora) 1 Acela: tu ai dreptate, cela aiurează (ISP.); cela ce_, acela care; abs. ceea ce, lucrul care ¶ 2 Celălalt: se întorceau pe ceea parte în țipetele mele (CRG.); ceea săptămînă, săptămîna trecută; ceea lume, lumea cealaltă. II. art. def. ‡ Întrebuințat dinaintea adjectivului însoțit de articol: omul cela bunul [cel].