CENUȘĂ sf. 1 Pulbere ce rămîne după arderea lemnului, cărbunilor sau altor materii vegetale sau animale; a preface în ~, a arde, a pustii prin foc: a lua cuiva si cenușa din vatră a-i lua tot, a-l despuia de toate. a-l lăsa sărac lipit; a vinde cuiva și cenușa din vatră, a-i vinde tot ¶ 2 Rămășițele unui mort (expresiune rămasă de la datina celor vechi de a arde cadavrele): aici se găsesc în pămînt urne de lut pline cu ~ și sfărmături de oase (VLAH.); cenușa acestui Domn s’a înmormîntat în sfînta mănăstire Putna (ISP.) [lat. *cĭnusia].