CERCETA (-etez) vb. tr. și intr. 1 † A se duce în casa cuiva, a vizita: Mai rar să mă cercetezi. Că prea mult mă ’ndatorezi (PANN) ¶ 2 A căuta cu luare aminte în toate părțile; a iscodi: puse să cerceteze prin chilii, prin pivnițe și, neaflînd pe nimeni, crezu c’a fost amăgit (ODOB.) ¶ 3 A se uita în toate părțile cu băgare de seamă: cercetă de jur împrejur cu ochii, să nu fi văzut cineva din școală cele petrecute (CAR.) ¶ 4 A inspecta: împărăteasa se duse să cerceteze găinile și să vadă de cotețe (ISP.) ¶ 5 A întreba, a cere lămuriri, a se informa: aflase... de pe la alți chirigii... pe care-i cercetase despre drum (ISP.) ¶ 6 ⚖️ A căuta, prin întrebări făcute unora și altora, să afle adevărul cu privire la o afacere judiciară, a ancheta ¶ 7 A căuta să descopere tainele unei științe, să afle adevărul asupra unei chestiuni științitice [lat. cĭrcĭtare].