ceremonia vb. I (rar) A oficia într-un lăcaș de cult ◊ „Duminică dimineața [...] peste 1000 de musulmani s-au adunat la moscheea din București. Hogea Imam [...] un fel de preot, a ceremoniat rugăciunea postului Ramadan, în fața credincioșilor islamici [...]” R.l. 14 III 94 p. 9 (din ceremonie + -a)