CERTA (cert) I. vb. tr. 1 A dojeni aspru, a mustra pe cineva cu vorbe aspre și supărătoare ¶ 2 ‡ A pedepsi: așa ceartă Dumnăzău pe măndrii carii i să pun împotrivă (CANT.). II. vb. refl. 1 A se lua la ceartă, a se gîlcevi: oamenii proști se ceartă ca Țiganii și se bat ca orbii (PANN); (P): ei se ceartă, ei se iartă ¶ 2 A intra în dușmănie, a ajunge să se urască, a fi în discordie ¶ 3 A se lupta pe toate căile, cu vorba, cu argumente, cu stăruințe etc., spre a izbuti, spre a căpăta sau cîștiga ceva: ~ pe o palmă de pămînt [lat. certare].