CESTĂLALT, CEASTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. (În opoziție cu celălalt) Acesta din doi (sau din două grupuri de indivizi sau de obiecte), din apropierea noastră; ăstălalt. (Atestat în forma cestalalt) Maică, ține de cela capăt de țiglă și eu oi ține de cestalalt. SBIERA, P. 34. ◊ (Adjectival) Moșneguțul au astupat polobocul și de cestalalt capăt. SBIERA, P. 79. – Variante: cestalalt, ceastalaltă pron. dem.