CETLUI (-uesc) vb. tr. 1 A struni, a strînge cu un ceatlău: să nu-l cetluească cașul peste măsură în strecătoare (DRĂGH.) ¶ 2 A lega (pe cineva sau ceva) strîns, țeapăn, cu funii: a încărcat carul sdravăn și l-a cetluit bine (CRG.); îl cetluiră din nou așa de cumplit încît abia se mai răsufla (GN.).