CHEL¹ (pl. chei), f. CHEALĂ, adj. și sm. f. 1 Care n’are păr pe cap, pleșuv: Păpușa n’are nas, e cheală, Ș’un braț din umăr îi lipsește (VLAH.); (P): chelul lesne se tunde; – chelului, numai ~ să nu-i zici, fie-care se supără cînd i se pomenesc defectele ¶ 2 Ⓕ Gol, fără vegetație: înaintea lor se ridica un munte ~ (VLAH.) ¶ 3 Chelbos; (P): ce-i lipsește chelului? -Tichie de mărgăritar, se zice despre un nevrednic, un nătărău, care pretinde lucruri mari, mai presus de seama lui [tc.].